Compatibilitatea

Ce înseamnă de fapt compatibilitatea? Cum știm dacă avem un partener compatibil? Putem să fim satisfăcuți complet de o singură persoană?

Compatibilitatea este suma experiențelor pe care le pot împărtăși cu o altă persoană, experiențe care ne fac plăcere la amândoi, în momentul în care se întâmplă.

Când împărtășesc un moment plăcut cu cineva, nu contează statutul persoanei respective, istoria personală sau așteptările noastre față de viitor. Suntem ancorați în prezent, si trăim o stare de calm, sincronizare și “flow”. Comunicarea în această stare este extrem de simplă și directă, nu necesită argumente, justificări și explicații. În plus, ancorarea în prezent duce la o flexibilitate ridicată și atenție la ceea ce se întâmplă pentru a crește calitatea experienței pentru toți cei implicați.

Momentele de compatibilitate sunt momente în care ești sincer cu ceea ce ești, fără să ai așteptări, pretenții sau interese ascunse. Sunt momente în care nu te trădezi (adică nu faci ceva ce nu îți place) pentru a câștiga ceva în viitor, sau pentru a păstra niște aparențe care speri că te vor avantaja.

Aceste momente pot fi absolut orice fel de activități, de la a vedea un film împreună, a face o excursie, curățenie, sex, sau pur si simplu de a împărtăși un moment de liniște.

Atitudinea din momentele de compatibilitate este una de cooperare, care reflectă intențiile si scopurile comune, practic faptul că ne dorim același lucru: să ne simțim cât mai bine. Această intenție presupune (pe lângă faptul ca nu mă trădez) si atenție pentru starea celorlalți implicați în activitate, astfel încât să pot oferi spațiul și confortul necesar ca ceilalți să descopere ce își doresc în ritmul lor.

Astfel doresc să cunosc, să descopăr aceste activități plăcute pentru amândoi, și să le împărtășesc cu recunoștință, fără pretenții și posesivitate.

Orice persoană cu care putem împărtăși o activitate plăcută pentru amândoi este o persoană compatibilă – pe acel domeniu. Devine evident că această compatibilitate este întotdeauna parțială – pe lângă activitățile care ne fac amândurora plăcere, vor exista și activități care ne fac plăcere individual, sau cu alți oameni. Acest lucru este normal și ușor de acceptat atunci când tratez oamenii ca ființe autonome, demne de respect și nu ca obiecte destinate să îmi furnizeze fericire. Această integritate în relații este singura abordare care permite interacțiunea pe bază de compatibilități, și nu pe baza de învinovățiri, profit și competiție pentru putere.

Pot fi satisfăcut complet de o singură persoană?

Absolut. Însă acea persoană ești tu. Tu ești singura persoană cu care ești 100% compatibil, și singurul care are responsabilitatea să îți ofere cât mai multe momente plăcute alături de oameni compatibili. Tu ești singurul responsabil să îți porți de grijă, să iei decizii prin care să îți crești calitatea momentelor trăite, și să te extragi din experiențele neplăcute, drame, conflict, tensiune și relaționări toxice.

Atunci însă când suntem dependenți în relații, nu ne asumăm responsabilitatea propriei fericiri, încercând să înregimentăm alți oameni (prieteni, membrii de familie, partenerul/partenera) să ne facă fericiți în locul nostru – prin angajamente, obligații și compromisuri.

De multe ori punem eticheta „iubire” pe tot acest pachet de obligații și manipulări – ca să pară mai ușor de înghițit pentru cei care nu sunt atenți – și pentru a-i învinovăți și cataloga ca „superficiali” atunci când ne resping sau nu acceptă „termenii și condițiile” contractului nostru (prin care de fapt încercam să îi obligăm să devină responsabili în locul nostru).

Ipocrizia maximă se manifestă în momentul în care îi spun cuiva ca îl/o „iubesc”, însă tot ce caut este un furnizor de fericire de care să mă folosesc cât mai mult, ca să nu mai trebuiască să mă preocupe fericirea mea, și să am pe cine să dau vina când ceva nu merge bine (în loc să îmi investighez alegerile și deciziile prin care m-am pus în situația respectivă).

Este evident că aceste relații bazate pe codependența partenerilor (adică relațiile în care fiecare partener se așteaptă ca celălalt să îl facă fericit) au un deznodământ plin de dezamăgire, frustrare și învinovățiri reciproce.

Soluția onestă este nu să căutăm un alt furnizor de fericire, ci să recunoaștem propria responsabilitate de a ne face fericiți. Apoi, să creăm contexte pline de confort și apreciere pentru a descoperi compatibilitățile naturale dintre noi, adică să ne umplem viața de momente plăcute pe care să le petrecem împreună.