Comunicarea onestă în relații

În articolul precedent am discutat despre modul în care jocurile de putere de la începutul relației transformă relația într-o competiție cu deznodământ tragic, iar astăzi voi încerca să descriu alternativa: relaționarea onestă.

Notă: pentru o analiză detaliată a relaționării libere vezi cărțile excelente ale lui Cristi Popan – Dă o șansă reală relațiilor de cuplu

În relaționarea onestă diferența majoră consta în motivațiile mele pentru care intru într-o relație: momentele plăcute împreună. Dacă îmi eliberez complet partenerul de obligații și angajamente, tot ce rămane este ceea ce vrea să facă fiecare, din propriile motive. Astfel, dacă vom dori amândoi să ne vedem, ne vom vedea, altfel nu. Momentele plăcute petrecute împreună sunt singurele lucruri care contează într-o relație (și care constituie, de fapt, relația), atunci când nu urmărim profit și putere asupra celuilalt. Dacă un moment nu aduce plăcere celor implicați, acel moment ar trebui petrecut separat, sau cu alte persoane. Principiul de baza este: nimeni nu îmi datorează nimic, și eu nu datorez nimic nimanui. Orice angajament sau promisiune este inutilă și ar trebui evitată, pentru că ele arată de fapt doar că ne simțim bine acum, și nici pe departe nu garantează cu certitudine cum vor sta lucrurile în viitor. Însă aceste angajamente pe care le facem validează orgoliul și pretentiile de superioritate ale partenerului, și deseori le folosim ca să lingușim și să validam pe celelalt (pe care îl considerăm mai puternic) pentru a îl constrange sau manipula înspre o relație exclusivă. Cu alte cuvinte ne vindem libertatea (cel puțin teoretic) pentru a obține validarea cuiva pe care îl vedem mai puternic. Sigur că în momentul unui angajament ferm, raportul de putere se schimbă (am dovedit controlul asupra partenerului) și se exprimă dezinteresul față de o persoană pe care acum o consider mai slabă.

În relaționarea onestă, urmărind momentele placute (și nu putere și control asupra cuiva mai atractiv sau cu mai mult succes), voi accepta atât cât mi se oferă, fără pretenții sau limitări, recunoscând importanța celuilalt în viața mea.

Bine-bine, veți spune, dar de unde știu că ceea ce primesc acum va continua și în viitor, dacă nu există angajamente? Spus simplu: nu pot să știu. Relaționarea onestă recunoaste și acceptă momentele de îndepartare și apropiere care apar natural în relații, din motive complicate care nu sunt sub controlul nostru, și își asumă responsabilitatea personală a fiecaruia de a crea momente placute de fiecare dată când apare o apropiere. Cu alte cuvinte, în loc sa punem presiuni și să manipulăm prin învinovațire, ar trebui să facem o ofertă atractivă, astfel încat celălalt sa își dorească să petreacă timp cu noi.

Atunci când nimeni nu datorează nimic nimanui, putem să ne exprimăm sincer și direct interesul și aprecierea, fără să ne temem că asta ne obligă la ceva în viitor. Putem aborda direct subiecte delicate și dificile, tocmai pentru că nu exista interese de profit ulterior, ci tot ceea ce contează este momentul prezent, și abordarea oricaror probleme care ne impiedică să ne simțim bine. Devine destul de clar că daca momentele petrecute împreuna vor fi plăcute, celălalt va dori (în mod real si neconstrâns de angajamente), să repete experiența. Acestea sunt bazele unei relații care dureaza în timp, nu datorita unor obligații și constrângeri „principiale” (a se citi: pentru a profita de partener) – ci pentru a ne bucura de compatibilitățile reale, pe acele domenii care se exprimă în mod natural, plăcut, și de la sine.

O astfel de relatie este invulnerabila și nu se termină niciodată, deoarece singurul moment în care o relație “se termină” este de fapt momentul în care realizez că nu voi obține profitul la care mă așteptam, iar în relațiile oneste nu urmăresc profit, ci doar momente plăcute petrecute împreună.