Vrei să știi de ce nu îți răspunde?

Atunci când ai o întrebare pentru cineva, dintre toate răspunsurile posibile există un anume răspuns care îți poate răscoli cele mai profunde frici, îți poate răni fără milă imaginea de sine, și îți poate provoca atât o suferință profundă cât și o dorință furibundă de răzbunare.

Acest răspuns este atât de disprețuit și detestat social încât există reguli și tabu-uri împotriva lui în toate cercurile sociale. De la educația de suprafață (“politețe”) din familie, la educația formală în școală, la articole de facebook și “meme”-uri share-uite între prieteni, toate încearcă să descurajeze cel mai umilitor comportament.

Ignorul.

Seen.

Văzut.

“Ghosting”

Pentru un orgoliu alimentat de iluzii de superioritate, vise de glorie și obiective pline de importanță, a fi ignorat este cea mai înjositoare experiență.

Deci care era întrebarea?

“De ce nu îmi răspunde?”
Simplu. Pentru că nu mai simte sa îți răspundă.

“Dar de ce nu îmi spune dacă nu mai e interesat?”
Tocmai asta îți spune prin tăcerea lui.

Întrebarea ta e de fapt: “De ce nu continuă să îmi confirme cât de importantă sunt pentru el, așa cum a facut-o până acum prin atenția pe care mi-a acordat-o?”

Iată cele 3 posibile motive:

1) Nu îți mai confirmă importanța pentru că era ipocrit: a folosit slăbiciunea ta pentru confirmări ale superiorității (cum că esti mult mai … decât alții/altele) ca să se simtă el important pentru că îl dorești. Odată ce a obținut singurul lucru pe care, de fapt, îl vroia (confirmarea ca îl vrei, care îl face să se simtă important), nu mai are niciun rost să continue să vorbească cu tine.

În cazul ăsta tu ai fost naivă și superficială în evaluarea intențiilor celui cu care vorbești. Ce spune despre tine faptul că ți se pare ok să insiști să îți răspundă un tip … care se folosea de atenția ta (de tine) ca să se creadă superior? Nu cumva urmarești și tu același lucru?

2) Nu îți mai confirmă importanța pentru că era naiv: sedus de iluziile fericirii în doi ți-a promis lucruri pe care (acum că s-a trezit la realitate) nu mai simte să le facă. Recunoașterea adevărului față de tine ar fi extrem de penibilă avand în vedere naivitatea solemnă cu care ți-a vândut gargara angajamentelor și a viitorului împreună. Astfel evită pe de o parte experiența penibilă de a recunoaște adevărul în fața ta (că s-a ambalat și a făcut planuri naive), iar pe de altă parte evită să fie forțat prin învinovățire să onoreze planurile sau promisiunile pe care nu mai simte să le onoreze (ceea ce simte că intenționezi să faci).

În cazul ăsta tu vrei să constrângi un om să facă ceva ce nu mai simte în prezent, și refuzi să accepți că toată intensitatea, toate emoțiile pe care l-ați simțit la început erau bazate doar pe iluzii și promisiuni, și că de fapt nu vă cunoșteați suficient ca să puteți trage niște concluzii realiste legate de viitorul relației.

3) Nu îți confirmă importanța pentru că este un om sensibil și autentic, care deși nu vrea să îți incurajeze pretentiile (orgoliul), îți mai dă o șansă la prietenie, adica la o relație bazată pe LIBERTATE si EGALITATE.

În cazul ăsta tu ai văzut deschiderea și disponibilitatea lui ca o slăbiciune, în sensul că dorește sa fie aprobat și plăcut de tine, iar acum crezi că poti să îi pretinzi să îți facă pe plac în schimbul aprobării și validării tale – de care tu crezi că el are nevoie. (Un soi de “te plac doar dacă îmi confirmi importanța și superioritatea răspunzându-mi afirmativ la toate pretențiile mele”).

Faptul că nu îți raspunde la pretenții îți arată că nu dă doi bani pe aprobarea și validarea ta (adica dacă îl placi sau nu), ceea ce te face sa te simți inferior (neimportant). Asta doare atunci când te credeai superior și important pentru că ai primit atenție și disponibilitate din partea cuiva, și deja te și credeai stăpân (să îi pretinzi) – iar acum afli că NU ești.

Dacă tot ce cauți este să te simți important și stăpân, iar asta nu poți să obții de pe urma celuilalt (pentru că își respectă LIBERTATEA și ceea ce simte – și refuză să se supună pretențiilor tale), te vei îndepărta, și eventual te vei răzbuna pentru că nu ți s-a confirmat superioritatea.

Dacă însă cauți un partener EGAL, vei respecta ceea ce simte și vrea celălalt (la fel cum și tu ai vrea să fii tratat), vei respecta refuzurile (așa cum și ție vrei să îți fie respectate) și vei fi recunoscător pentru tot ceea ce ți se oferă GRATIS (așa cum te bucuri și tu atunci când cei cărora le oferi lucruri GRATIS își arată recunoștința).

Pretențiile de a ne fi confirmată importanța și superioritatea sunt camuflate în postura de “victimă” a indiferenței celorlalți, atunci când ei își asumă “nesimțirea” (de fapt LIBERTATEA) de a-și vedea de viața lor.

Dar pentru orgoliul nostru bolnav nu contează dacă un om simte sau își dorește să ne facă pe plac. Tot ce ne interesează este puterea să îl constrângem să trădeze ceea ce el simte – folosind reproșuri, victimizări și amenințări pentru a-l supune.

Iar toata suferința noastră e cauzată de iluzia superiorității care se prăbușește când se lovește de luciditatea celor demni, independenți, autentici și umani, care nu se compromit și nu ne alimentează pretențiile de stăpâni.

Dacă cineva te ignoră, de fapt îți ignoră pretențiile de stăpân, și îți mai dă o șansă. Dacă e un om pe care ți-l dorești în viața ta, poate e momentul să îți schimbi abordarea și să încerci cu mai mult respect, recunoștință si vulnerabilitate. Iar dacă ceea ce este un om nu te face să ți-l dorești în viața ta, nu ai de ce să te plângi că nu-ți răspunde. Simplu.