De ce sunt respingerile dureroase

Indiferent cât de mult succes avem în relații, mai devreme sau mai târziu toată lumea trece printr-o respingere, fie că este în postura de a respinge pe cineva, sau de a fi cel respins. Este una dintre cele mai dificile situații de navigat în mod corect, indiferent de care parte de afli.

E important să ne dăm seama de ce aceste eveniment (destul de banal) ne provoacă atâtea dificultăți în relații: este vorba de orgoliu. Orgoliul este definit de pretențiile de importanță și superioritate. Atunci când orgoliul se manifestă maximal, avem impresia că suntem persoane speciale, extrem de importante sau superioare celorlalți. Ne vom compara cu ceilalți permanent, încercând să ieșim întotdeauna deasupra. Dacă altcineva iese câștigător în comparație cu noi, ne vom simți invidioși, și vom încerca să discredităm imaginea celuilalt, pentru a ne restabili superioritatea.

A fi respins este una din „jignirile” majore pentru o persoană ce își bazează deciziile pe orgoliu și imagine, pentru că dovedește că pretențiile de superioritate și importanță sunt nefondate, cel puțin față de persoana care ne respinge. Astfel conflictul pentru putere dintre parteneri, dacă în faza inițială a relației era ascuns (pentru că imaginea era validată prin prezența partenerului în relație), în momentul respingerii apare la suprafața, și intențiile reale sunt dezvăluite. Când nu mai pot folosi o persoană pentru a-mi valida importanța, nu mai am nici un motiv să pastrez aparențele. Acesta este momentul în care doi indivizi care „se iubeau” (de fapt se foloseau reciproc pentru a-și alimenta orgoliul și sentimentul ca „sunt special”) devin doi necunoscuți în cel mai bun caz, sau doi inamici declarați care dau vina unul pe altul pentru respingere.

Toată această situație este cunoscută sau cel putin intuită pentru oricine are o minimală experiență în relații, astfel încât dacă ne regăsim în postura celui care trebuie să refuze sau să respingă, încercăm deseori să menajăm acest orgoliu, nedezvăluind motivele reale ale respingerii. Este vechea poveste „it’s not you, it’s me” prin care evităm rănirea orgoliului celuilalt, și potențiala răzbunare a acestuia.

Astfel, soluția pentru a depăși momentul în care suntem respinși este acceptarea faptului că celălalt nu ne datorează nimic. Mai mult decât atât, având în vedere că preferăm ca relația să continue, asta arată că celălalt ne oferă de altfel destul de mult, și că apreciam ceea ce ni se oferea. În momentul în care cineva îți oferă ceva valoros, reacția corectă este una de recunoștință, și nu de reproș că nu primim mai mult, sau mai des, sau pentru o durată mai lungă de timp. De fapt prin aceste reproșuri încercăm să-l facem pe celălalt sș se simtă vinovat, și să îl obligăm să continue relația împotriva voinței sale.

Din perspectiva celui care respinge, e important să acceptăm faptul că nu datorăm nimănui nimic. Tot ce oferim trebuie să fie pentru că ne dorim să facem asta, și nu pentru că ne simțim vinovați sau obligați. Motivul pentru care relațiile devin toxice sunt tocmai aceste manevre de invinovățire și obligare a partenerului să facă ceea ce, de fapt, nu vrea sa facă.

Astfel atunci când oferiți în relații, faceți-o doar dacă nu asteptați nimic în schimb. Orice ofertă care vine cu o obligație (explicită sau implicită) este manipulativă și orientată spre a profita de partener sau validarea orgoliului. În schimb, preocuparea pentru momentele plăcute petrecute împreună – și nu pentru validarea importanței, sau asigurarea profitului în relație pe termen lung prin obligații și angajamente – este modul în care putem construi relația pe compatibilități reale, și nu pe manevre și manipulări.

Este evident că atunci când aceste momente placute nu mai apar, relația nu are sens să fie forțată, dacă intențiile noastre sunt oneste. Lucrurile pe care nu le savurăm în cuplu ar trebui să le facem separat. În acest moment e important să ne arătăm recunoștința pentru tot ceea ce ni s-a oferit, și (eventual) să ne arătăm disponibilitatea pentru a noi experiențe în care ne simțim bine împreuna în viitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *