De ce nu ai încredere în tine

14 mai 2018 • Vlad Mureșan

Ce înseamnă că nu crezi în tine?
Înseamnă că nu crezi ceea ce ai decis că ești. Înseamnă că, dincolo de ceea ce tu crezi că ești, tu nu simți că ești acel lucru.

Conflictul interior vine din mesajele contradictorii care vin pe aceste două canale. Ceea ce crezi este exprimat prin cuvintele și gândurile tale (mental), iar ceea ce simți este exprimat prin senzațiile și intuiția ta (sensibilitate).

Cu alte cuvinte neîncrederea în sine este intuiția că ceea ce spunem despre noi nu este adevărat.

Când vrei să-ți crești încrederea în tine prin afirmații pozitive încerci de fapt să îți păcălești intuiția (ceea ce percepi) cu argumente rupte de realitate, dar care sună bine. E ca și cum ai încerca să scapi de frig încercând să te convingi că ți-e cald.

Ca să crezi ceea ce spui, trebuie să spui adevărul.

Primul pas spre încrederea în sine este recunoașterea faptului că de fapt, nu ne cunoaștem. În plus, până acum am spus despre noi niște lucruri care nu sunt adevărate.

Neîncrederea în sine este consecința identificării cu o poveste frumoasă, dar neadevărată. E ca și cum ești un actor care toata viața a jucat un rol, până când a uitat cine este cu adevărat, iar acum încearcă să se convingă cu disperare că este rolul pe care îl joacă. Însă ceea ce ești cu adevărat stă scris în sensibilitatea ta (ceea ce simți).

Recuperarea încrederii în sine implică recunoașterea adevărului interior, adică renunțarea la povestea cu care ne-am identificat. Asta este cu atât mai dificil cu cât imaginea socială este una profitabilă, care aduce beneficii sau oferă un sentiment de superioritate. Renunțarea la imagine implică atât pierderea beneficiilor, cât și a sentimentului de importanță.

Adică dacă începi să spui adevărul vei pierde tot ce ai câștigat mințind, și în plus te vei simți inferior (umilit) de recunoașterea limitelor tale.

Înțelegi acum de ce nimeni nu se grăbește să recunoască adevărul.

Încrederea în sine reală este o problema de onestitate cu sine, și implică acceptarea și recunoașterea slăbiciunilor, incorectitudinilor și a limitelor noastre.

Doar spunând adevărul despre tine poți să ai încredere în ceea ce spui.

Înapoi

  • Natalia spune:

    ‘Însă ceea ce ești cu adevărat stă scris în sensibilitatea ta (ceea ce simți).’ Cum ramane cu evaluarile globale de genul ‘sunt o persoana groaznica?’ Pare foarte adevarat cand simti asta. Sau cu toate gandurile asociate cu depresia sau anxietatea?

    • Vlad Mureșan spune:

      O să îți răspund pe scurt, deși problematica pe care ai ridicat-o este extrem de complexă.

      Sensibilitatea nu are legătură cu mentalul (gândurile împreună cu emotiile). Sensibilitatea stă în intuiții, percepții, senzații, simțuri și mai rar în revelații sau insight. Ea ne conectează la viață, la fenomenele interioare sau exterioare din prezent.

      Mie sensibilitatea mea îmi spune că „Sunt groaznică” poate să reflecte:
      (1) Niște așteptări față de sine (ale altora sau personale), pe care propriile alegeri nu le îndeplinesc, iar acest conflict interior între așteptări și conștientizarea realității opuse duce la rușine, vinovăție și frică pentru consecintele transgresiunii.

      Alternativ, „Sunt groaznică” poate să reprezinte:
      (2) Un rol de victimă ce urmărește obținerea superiorității morale și a unor avantaje. Acest rol e deseori folosit și să inducă vinovații prin care sunt manipulați și controlați indivizii naivi din jur.

      Cred că uitându-ne la motivațiile din spatele gândurilor rigide ce duc la conflicte interioare (ce se resimt că emoții negative) putem constientiza și dezactiva din alegerile conștiente acele scopuri profund incorecte care le cauzează (în cazul 1 e vorba de motivația de a picta o imagine dezirabilă – și conflictul inevitabil cu sensibilitatea, iar în cazul 2 e vorba de motivația de a obține cât mai mult profit forțând voința celorlalți prin exploatarea conflictelor lor interioare).

      Disputarea așteptărilor (gândurilor) cu argumente logice, empirice sau pragmatice fără conștientizarea problemelor de integritate din spatele lor (lipsa de onestitate și corectitudine din motivații) consider că nu rezolvă problema, doar o amână. În situații cu miză aceleași motivații incorecte de fond se vor exprima sub forma altor gânduri, așteptări și presiuni care vor crea noi conflicte interioare (rușine, vinovăție) sau cu exteriorul (dezamăgire, rănire, furie). Toate aceste dezechilibre se manifestă în relații prin promisiuni fără acoperire și lupta pentru puterea de a smulge compromisuri.

      Tranșarea conflictelor prin alegerea onestității neprofitabile este singura cale de a restabili un echilibru interior (liniște, pace interioară) și exterior (încredere, relaxare) durabil și stabil.

      Nu întâmplător, recunoașterea adevărului motivațiilor din spatele gândurilor trezește conștiința umană care evidențiază alegerea corectă (cea care aduce mai mult echilibru interior și exterior).

      A-ți urma conștiința înseamnă a renunța la reputație în favoarea exprimării adevărului interior (sensibilitatea), și a renunța la manipulare, control și insistențe în favoarea respectului pentru libertatea celorlalți de a alege.


  • Dă-i un răspuns lui Natalia Anulează răspunsul

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *