Iubirea este ‘nu am chef de tine azi’

Pentru că am ales să considerăm că cineva ne iubește atunci când ne confirmă importanța (prin exprimări de genul “nu pot trăi fără tine”, “doar prezența ta mă face fericit”, “nu ești ca alte fete”, “ești totul pentru mine”) recunoașterea adevărului (destul de banal de altfel) că partenerul nu are uneori chef să ne vadă, ne umple de durere și furie.

Pentru orgoliul umflat prin gesturile romantice ale partenerului (destinate să îți confirme ca te consideră mai importantă și superioară altor femei) recunoașterea adevărului este sinucidere curată.

Astfel acoperim vanitatea, superficialitatea și orgoliul cu povești de “iubire”, profitând de susținerea industriei sufletului pereche și de naivitatea celor fără experiență în relații.

Însă toate aceste declarații de “dragoste” ce validează pretențiile de superioritate devin inevitabil clișee repetate mecanic și golite de orice conținut. Plictiseala în cuplu este doar consecința persistenței în ipocrizia poveștilor de superioritate ale partenerului oficial – atunci când entuziasmul inițial trece, iar în câmpul conștienței reapar atracțiile față de foști parteneri sau indivizi noi care ne activează interesul.

Pentru că aceste atracții rănesc minciunile cu care am alimentat iluziile de superioritate ale partenerului oficial, în acest punct devine inevitabilă o decizie.

Această decizie este des tratată cu superficialitate – ceea ce permite evitarea responsabilității pentru consecințele sale, și refugierea în inconștiență și victimizare – iar asta duce inevitabil la suferință.

Decizia se referă la:

  1. Fie a ascunde adevărul legat de atracțiile față de alte persoane (sau a le minimiza importanța),
  2. Fie a recunoaște importanța reală a acestor atracții, și a-și asuma naivitatea/ipocrizia declarațiilor romantice.

A doua decizie este una de integritate față de sine și față de partener, însă e o decizie pe care nu o ia aproape nimeni, pentru că sinceritatea spulberă iluziile de superioritate ale partenerului care se poate răzbuna, sau poate retrage beneficiile de care am devenit dependenți (bani, sex, imagine socială, roluri la care ne simțim vinovați să renunțăm).

Conflictele din cuplu sunt expresia luptei pentru putere în care fiecare încearcă să își impună voința și să-și convingă (supună) partenerul prin reproșuri, victimizare sau amenințări. Pe lângă beneficiile evidente ce vin cu un partener obedient, se adaugă și satisfacția orgoliului validat de statutul de câștigator în lupta pentru putere.
În multe relații asta e singura satisfacție rămasă.

Un partener poate fi controlat exploatându-i slăbiciunile pe care refuză să și le abordeze: dependențele și condiționările.

Dependențele se referă la lucrurile pe care nu am învățat să ni le oferim singuri (sau am renunțat pe parcursul relației) și pe care le-am plasat în grija partenerului: siguranța financiară, activități casnice, menținerea unui cerc de prieteni, etc).

Condiționările sunt rolurile sociale cu care ne-am identificat și pe care ne-am construit superioritatea morală (soț, părinte, familist, creștin, normal).

Ăsta e motivul pentru care oamenii cer sa fie mințiți frumos la începutul relației: pentru a putea constrânge prin învinovățire când adevărul începe să iasă la iveală. În plus izolarea de ceilalți încurajează dependențele și implicit puterea de a controla prin amenințări.

Cineva care îți spune “nu am chef să ne vedem” este sincer și riscă totul pentru o relație bazată pe onestitate și autenticitate. Oricât de dureros ar fi pentru orgoliu, onestitatea lui arată că te respectă și că are încredere să fie sincer cu tine.

Încrederea și respectul sunt forme incipiente de iubire.
Ești pregătit să creezi un spațiu în care celălalt se simte confortabil să fie sincer, să fie el însuși? Adică ești pregătit să iubești și să fii iubit cu adevărat?

Pe de altă parte:

  • Cât valorează compania unui om care nu simte să fie cu tine?
  • Cum poți să pretinzi să îți confirme că ești totul pentru el, când știi foarte bine ca nici tu nu ai mereu chef de el?
  • Merită să sacrifici încrederea dintre voi doar ca să-ți aperi iluziile de superioritate și importanță?

– Dar sinceritatea lui mă doare!
– Da, pentru că nu te interesează ce simte cu adevărat, vrei doar să îți confirme cât ești de importantă pentru el.
– Da, asta vreau…
– Nu-ți pasă cine e partenerul tău, ci vrei doar să îl folosești ca să îți alimentezi vanitatea.

Suferința ta e pe măsura incorectitudinii tale.

One thought on “Iubirea este ‘nu am chef de tine azi’”

  1. Eu zic că încrederea și respectul sunt forme superioare de iubire, cine ajunge acolo după restul formelor, se “mișcă” mai ușor prin viață… de cuplu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *