Orgoliul – calea sigură către depresie

Orgoliul este preocuparea cu imaginea pe care o proiectăm în exterior, cu ceea ce cred alții despre noi. Astfel, atunci când luăm decizii motivate de orgoliu, vom încerca să proiectăm o imagine pozitivă, a unui om de succes, mai atractiv, inteligent sau moral decat majoritatea.

Compararea continuă cu ceilalți este aspectul de bază al orgoliului – succesul fiind raportat întotdeauna la ceilalți. Astfel nu contează cât de bine fac ceea ce fac, atâta vreme cât pot să argumentez ca sunt mai bun decat alții. Devine evident că e mult mai ușor să lucrez la imagine, la cum sunt perceput, decât la ce fac și ce sunt în realitate. Strategiile tipice oamenilor motivați de orgoliu sunt preocuparea cu etalarea succeselor și discreditarea competiției ca fiind inferiori, neserioși sau imorali.

Concepțiile de viață ale celor cu pretenții de superioritate (orgoliu) sunt: “nu contează ce faci, important e să fii mai bun decat ceilalți” sau “mai bine mor decât să fiu mediocru”.

În cazuri extreme, această preocupare cu poziția socială se observă în strategiile prin care linguțesc oamenii cu mai multă putere decât ei, și folosesc cu dispreț oamenii pe care îi percep ca fiind cu mai puțină putere. Limbajul puterii este singurul pe care îl inteleg și respectă, prieteniile fiind doar alianțe cu alți oameni puternici, iar de relațiile de cuplu se folosesc pentru a-și îmbunătăți imaginea socială. Desigur că toate aceste decizii bazate pe imagine și comparații îi vor îndepărta de la momente plăcute și relații bazate pe respectarea libertății și pe ajutor oferit dezinteresat. De fapt, de cele mai multe ori, ei nici nu cred că așa ceva există. Consideră că toată lumea are un interes, că nu poți avea încredere în nimeni, și că toți te vor folosi cu prima ocazie (ceea ce relevă de fapt propriile lor motivații).

În cazuri mai puțin extreme (în care pretențiile de superioritate sunt frustrate de incapacitatea de a se ridica deasupra celorlalți), ne rezumăm la a-i judeca pe ceilalți, mai ales dacă se află în grupuri defavorizate social (minorități etnice sau sexuale, femei, persoane cu statut socio-economic scăzut sau cu acces redus la educație, persoane mai în vârstă sau mai tinere decat noi, etc.) – practic oricine față de care găsim un criteriu să ne simțim superiori (și suntem foarte creativi în a găsi argumente pentru superioritatea noastră).

Astfel vom bârfi, critica și ironiza cu scopul de a ieși mai bine prin comparație, în timp ce ne vom lăuda cu principiile, succesele, cuceririle sau banii pe care îi avem.

Atenție, orgoliul se referă la motivația comportamentului, nu la comportament în sine! Nu contează CE facem, ci DE CE facem ceea ce facem.

Pot să îmi cumpăr o mașina scumpă, pentru că sunt pasionat de mașini, și îmi face plăcere să le conduc, sau pot să îmi cumpar o mașina scumpă pentru că “dă bine” și vreau să fiu admirat și invidiat de ceilalți (ceea ce îmi validează orgoliul și pretențiile de superioritate).

Iată un exercitiu: de fiecare dată când postați ceva pe Facebook încercați să identificați motivul pentru care faceți acea postare. Dacă motivul este să creați o imagine pozitivă în ochii celorlalți, sau să vă validați orgoliul prin numarul de like-uri, atunci veți alege un post (poză, status, link etc.) care credeți că vă va îmbunătăți imaginea. Dacă motivația este să vă găsiți prieteni sau să vă faceți cunoștințe cu gusturi similare, veți alege un post care vă place mult, sau vă reprezintă. Like-urile (sau numărul de like-uri) pot fi o validare a orgoliului și o confirmare a importanței personale, sau pot fi expresia unei compatibilități cu prietenii din listă (și atunci e mai important CINE mi-a dat like, și nu CÂTE like-uri am primit).

Orice comportament poate fi motivat de imagine și orgoliu, sau de exprimarea sinceră a preferințelor/gusturilor/intereselor personale. În primul caz îmi caut “fani”, care să mă valideze prin atenția și admirația/invidia lor, în al doilea caz caut persoane compatibile, cu care să împărtășesc lucruri care îmi fac plăcere.

Devine evident că dacă iau decizii bazate pe orgoliu și imagine e mai probabil să mă înconjur de oameni incompatibili, orgolioși, sau care se folosesc de mine.

Dacă multe din alegerile noastre sunt motivate de orgoliu (pretențiile de superioritate), deseori ajungem să trăim într-o viață fără sens și fără momente plăcute, în care nu știm ce ne dorim cu adevarat, și ce vrem să facem cu viața noastră, înafara obligațiilor și angajamentelor. Sunt oamenii care se pricep la multe, dar nimic nu le face placere. Sunt acei oameni care se tradează în fiecare decizie pe care o fac, vânzând momentele placute pe admirația și validarea celorlalți.

Orgoliu și depresie

Bineînțeles că aceste trădări repetate, aceste alegeri de a NU ne orienta spre relații cu persoane compatibile, și momente plăcute, ne fac la un moment dat să pierdem contactul cu propria persoană, să nu mai știm ce ne face plăcere, sau de ce ne aflam în relațiile noastre. Stări de deprimare, lipsă de chef, sau chiar atacuri de panică pot apărea atunci când alegem consecvent să ne concentrăm eforturile pe imagine și comparații (din care vrem să ieșim câștigători) și nu pe momentele placute pe care le aduce viața, alături de persoane compatibile.

Acest orgoliu ce duce la depresie se exprimă prin pretențiile de superioritate “Trebuie să nu greșesc”, “Trebuie să fiu mai bun decât ceilalți altfel sunt un ratat”, “Viața trebuie să fie tot timpul plăcută” etc.

Greșeala pe care o fac cei cu depresie este că cred că vor scăpa de depresie, dacă reușesc să dovedească celorlalți (și propriei persoane) că sunt buni/valoroși, și astfel își dedică viața pentru a hrani aceste pretenții de superioritate. Problema e că niciodată nu se vor simți destul de buni pentru că aceste pretenții nu pot fi niciodată satisfacute complet.

Soluția (pe care o abordăm în psihoterapie) este renunțarea la aceste standarde ridicole, și mai ales a motivațiilor de profit și orgoliu din spatele lor, și înlocuirea acestora cu motivații oneste de descoperire a experiențelor și persoanelor care îmi fac plăcere prin ceea ce sunt și prin ceea ce îmi oferă dezinteresat. Asta înseamnă în prima fază că trebuie să acceptăm că nu suntem așa de buni/morali/de succes cum încercăm să ne vindem – iar aceasta revenire la bun simț și “smerenie” poate fi extrem de dureroasă pentru un orgoliu în care deja am investit mult.

Dar alta cale nu există.

Depresia este DIRECT cauzată de orgoliu, care se exprimă prin aceste pretenții de superioritate. Depresia este doar conștientizarea incapacității de a ne ridica la propriile standarde de măreție și importanță. Iar lipsa de sens din viața noastră este dată de deciziile prin care ne-am trădat momentele placute, pentru iluzia superiorității și importanței.

E vremea să ne trezim la realitate.

2 thoughts on “Orgoliul – calea sigură către depresie”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *