Putere și dependență la începutul relației

Majoritatea problemelor din relații au cauze foarte timpurii, încă din momentele în care cei doi s-au cunoscut.

Deși primele interacțiuni se presupun a fi tentative de cunoaștere și descoperire a potențialelor compatibilități dintre doi indivizi imperfecți, în realitate aceste momente deseori se rezumă la PR (crearea unei imagini atractive prin care fiecare încearcă să se vândă cat mai scump) și strategii de obținere a puterii și controlului în relație (asigurarea pe viitor a dependenței partenerului). Desigur, rareori ne recunoaștem intențiile reale la începutul relației, ascunzând aceste competiții pentru putere sub diverse pretexte și justificări: “nu vreau să fiu rănit”, “este doar un flirt/joc nevinovat”, “nu vreau să creadă că sunt disperată” etc.

Motivația jocurilor de putere de la începutul relațiilor arată preocuparea celor care le joaca pentru imagine, și pentru comparații bazate pe evaluări superficiale (aspect fizic, bani, invidia celorlalți oameni) – din care comparații aceștia speră să iasă câștigători sau macar deasupra majorității. Aceste comparații fac ca motivația noastră în alegerea unui partener să fie obținerea invidiei celorlalți și alimentarea propriilor pretenții de superioritate (orgoliu). În măsura în care partenerul ne poate satisface aceste pretenții, vom încerca să obținem putere asupra lui, și să extragem cât mai multe angajamente și promisiuni, cu scopul de a ne asigura investiția.

Alternativa onestă în relații pornește cu motivații de cunoaștere a partenerului, și de a petrece momente plăcute împreună, FĂRĂ orice fel de pretenții și constrângeri, oferind libertate maximă. Doar într-un astfel de context se poate exprima o compatibilitate reală între două persoane, acolo unde ea există. Desigur că pe noi nu ne intereseaza așa ceva, ci doar să obținem putere și control exclusiv asupra unui individ pe care îl percepem ca fiind superior (atractiv, inteligent, cu bani), sau să respingem cu dispreț sau să folosim orice persoana pe care o percepem ca inferioară (mai putin atractivă, inteligentă, sau cu mai puțini bani decat noi).

În realitate, interesul celuilalt nu poate fi siluit și presat să apară (deși deseori încercăm să obligam partenerul să se declare interesat, prin diverse strategii de manipulare pe care le voi detalia într-un articol viitor) – acest interes fie există, caz în care relaționarea vine de la sine și fara eforturi, fie nu, caz în care orice presiune devine manipulativă. Cu alte cuvinte, compatibilitatea se descoperă, nu se “construiește” pe compromisuri și eforturi de a-i face pe plac celuilalt. Cu toții știm și recunoastem ce se întâmplă în momentul în care partenerul „vânat” face un angajament (accepta o relație sau chiar căsătoria) – celalalt se “relaxează” și nu mai “investește” – având în vedere că a obținut ceea ce vroia. Probabil mulți dintre noi observăm că relația începe să se deterioreze chiar în momentul în care apare un agajament ferm din partea partenerilor. Acest lucru nu este de loc accidental. Este doar momentul în care fiecare renunța la strategia de caștigare a partenerului și se așteaptă să-și “scoată pârleala”.

Orice relație ce începe cu aceste jocuri de putere (aparent inofensive) este sortită eșecului, iar motivațiile reale vor fi dezvaluite în urma despărțirii cu scântei ce apare în astfel de cazuri.

În articolele viitoare voi detalia modul onest de pornire a unei relații, precum și cum putem descuraja strategiile de manipulare ale celorlalți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *