Introspecția

Introspecția este singură “tehnică” de care ai nevoie pentru a-ți rezolva toate problemele. Așa cum am mai spus, ceea ce numim noi probleme sunt doar limite de conștientizare.

Adică am ajuns în situația problematică din prezent pentru că am luat decizii automate, pe baza unor rațiuni inconștiente.

Introspecția te ajută să conștientizezi acele decizii și motivații și să înțelegi cum au dus la consecințele pe care le simți în prezent.

Din momentul conștientizării vei putea alege în cunoștința de cauză, fără să mai fii condus de condiționări, automatisme și rațiuni inconștiente. Puterea de a-ți schimba viața este a ta, atâta vreme cât recunoști că ai greșit până acum, și conștientizezi unde anume ai greșit.

Obiectul introspecției

Ce anume supunem introspecției noastre? Asupra căror lucruri ne orientăm atenția în interior?

Graficul de mai jos ilustrează structurile psihice, de la cele de suprafață (pe care le simțim și observăm cu toții), până la cele din profunzime, pe care le poate revela introspecția. Citește mai departe pentru detalii.

Nevoile fundamentale:

Viața psihică se desfășoară în jurul nevoilor noastre fundamentale, care izvorăsc din cele trei structuri de bază ale psihicului nostru:

1. SENSIBILITATE: centrul senzitiv al ființei, locul unde senzațiile, percepțiile și intuiția ne informează la nivel subiectiv despre ce se întâmplă acum, în prezent, în realitatea interioară si exterioară. O sensibilitate hrănită reflectă decizii congruente cu nevoile noastre profund umane, și ne alimentează ființa cu energie, vitalitate și sens în viață. O sensibilitate înfometată reflectă decizii de refuzare a acestor nevoi (de obicei din motive de imagine, superioritate și profit) și duce la stări de devitalizare, deprimare și lipsă de sens în viață.

Nevoile sensibilității sunt:

  • nevoia de plăcere, relaxare, senzualitate
  • nevoia de apropiere, de a cunoaște și de a fi cunoscuți intim prin vulnerabilitate
  • nevoia de conexiune prin cooperare și prietenie
  • nevoia de încredere prin libertate
  • nevoia de exprimare autentică a ceea ce simțim și suntem

2. CONȘTIINȚA: centrul integrității umane, al preocupării pentru adevăr, libertate și umanitate, urmărește congruența în decizii si exprimarea autentică din interior spre exterior. O conștiință împăcată reflectă decizii integre prin care respect si susțin libertatea și bunăstarea oamenilor. O conștiință încărcată reflectă decizii meschine (deseori neconștientizate) de a-i controla și a-i folosi pe cei din jur, sub acoperirea unei imagini ipocrite, care deseori generează anxietate.

Nevoile conștiinței sunt:

  • nevoia de onestitate, de a exprima adevărul
  • nevoia de integritate, de a fi demni, corecți și împăcați cu deciziile noastre

3. MENTALUL: centrul rațiunii și al inteligenței umane, “procesorul” responsabil cu rezolvarea de probleme și generarea de scenarii, planuri și așteptări. Aici se generează (în copilărie) și se șlefuiește (în viața de adult) imaginea conștientă de sine (adică ceea ce spunem altora despre noi, sau EGO-ul) în funcție de costurile/beneficiile pe care le anticipăm.
Când diferența dintre ceea ce ne spunem despre noi (ego-ul) și realitatea propriilor alegeri e prea mare, mentalul se confruntă cu un conflict (ipocrizie sau “disonanță cognitivă”) pe care nu îl poate rezolva ușor având în vedere contradicția dintre alegeri și imagine. Soluția (ingenioasă și perversă) este împingerea acelor alegeri meschine, incompatibile cu imaginea publică în inconștient, prin mecanismul victimizării si al fugii de responsabilitate. Astfel imaginea este protejată, și superioritatea ego-ului este păstrată.

Nevoile mentalului devin astfel nevoile de supravietuire si protectie ale EGO-ului (imaginii):

  • nevoia de a fi văzut superior, important, perfect sau desăvârșit (imagine) ca justificare pentru control
  • nevoia de a confirma superioritatea în fața celorlalți, de a-i umili pe cei inferiori prin câștigarea competiției (orgoliu)
  • nevoia de a deține, controla prin propria putere și prin obediența/dependența celorlalți
  • nevoia de a folosi, de a obține maximul de profit, pentru consolidarea poziției de putere
  • nevoia de a distrage atenția de la suferință (cauzată de trădarea conștiinței și a sensibilității), de a anestezia suferința cu plăceri superficiale (dependențe, confirmări, ticuri, mâncare)

Conflictul dintre EGO și Sensibilitate / Conștiință

Satisfacerea nevoilor din mental împiedică satisfacerea nevoilor din sensibilitate și conștiință. Alegând inconștient ego-ul îți trădezi sensibilitatea și conștiința:

  • Nu poți să te exprimi autentic când cauți să pari superior sau perfect.
  • Nu poți să ai încredere în ceea ce SUNT oamenii, cand îi oprești să se exprime autentic – prin încercările tale de a-i controla și de a le limita libertatea.
    (Limitarea și constrângerea le obții prin strategii de manipulare precum angajamentele, reproșurile, învinovățirea și victimizarea).
  • Nu poți să te conectezi la oameni prin cooperare când urmărești să îți dovedești superioritatea prin competiție.
  • Nu poți să fii onest – când ceea ce urmărești de fapt e să controlezi și să folosești oamenii pentru satisfacerea nevoilor mentale, ego-iste: superioritate și profit.
  • Iar ipocrizia dată de ascunderea intențiilor reale în inconștient îți va răni și mai mult nevoia de integritate și onestitate din conștiință.

Sinele:

Sinele este cel care ia decizii (conștiente sau inconștiente) și care suferă consecințele acestor decizii:

  1. Tu iei decizii conștiente sau inconștiente (adică automate, bazate pe condiționarile preluate din familie, societate sau din media) de a satisface un impuls de moment, adică de a valida o nevoie ca fiind acceptabilă, și că merită urmarită îndeplinirea ei.
  2. Impulsul validat devine o motivație care urmarește ca scop împlinirea nevoii (de ex. “vreau să mă simt bine și împăcat”, “vreau să mă simt superior, important și perfect”, “vreau să controlez și să profit cât mai mult”).
  3. Scopul duce la atitudini de raportare față de oamenii care îmi influențează atingerea scopului (pot să am o atitudine de: căldură, superioritate, deschidere, suspiciune, respect, dependență, recunoștință, posesivitate, sinceritate, competiție, ostilitate, duplicitate, prietenie, compasiune, dispreț, cooperare, etc)
  4. Modul în care situația prezentă îmi satisface sau frustrează nevoile pe care am decis să le satisfac, duce la stări (pot să mă simt: vulnerabil, confuz, anxios, frustrat, calm, demn, disperatjucauș, iritat, lucid, amorțit, dezechilibrat, fără vlagă, împlinit, împăcat, exaltatplin de energie, superior, entuziasmat, plictisit, important, etc).

Pașii introspecției

  1. La primul nivel tot ce trebuie să faci este să te uiți în interior, cu onestitate, fără să te judeci. Trebuie să conștientizezi acele impulsuri care îți cer satisfacerea unei nevoi.
    Răspunde la întrebarea: Ce urmăresc, ce nevoie vreau să îmi satisfac? Fii sincer. Consultă lista nevoilor de mai sus.
  2. Al doilea pas este să recunoști partea din tine din care vine acea nevoie.
    Întrebare: De unde vine acest impuls: din ego, din sensibilitate sau din conștiință?
  3. Pasul următor este să conștientizezi că prin satisfacerea nevoilor din ego îți trădezi conștiința și îți blochezi exprimarea sensibilității. De fiecare dată când decizi că impulsurile din ego sunt acceptabile îți alimentezi anxietatea și deprimarea.
    Întrebare: Merită să îmi asum anxietatea și devitalizarea ca sa îmi păstrez iluziile de superioritate?
  4. Pe langa consecințele acestei alegeri, pe care acum ți le asumi conștient, trebuie să îți asumi și faptul că ceea ce alegi să exprimi din motivațiile tale te definește.
    Întrebare: Cine vreau să fiu? Care dintre motivații le las să mă definească? Vreau să fiu ipocrit, orgolios si dominator – sau vulnerabil, autentic și corect? Alegerea, precum și consecințele ei, îți aparțin.
  5. Dacă faci alegerea sensibilă și corectă, trebuie să îți asumi și faptul că impulsul din ego pe care acum decizi să nu îl mai urmezi (dar pe care până acum l-ai alimentat cu decizii inconștiente) – îți va provoca o senzație de sevraj care poate dura între o jumătate de oră și câteva ore. Acest impuls poate părea imperativ și imposibil de oprit, însă se va reduce din intensitate și va dura tot mai puțin, pe măsură ce refuzi să îl alimentezi.
  6. Ia o pauză. Fă altceva decât ce făceai de obicei. Hrănește-ți nevoile din sensibilitate. Gătește, fă ordine și curățenie; citește o carte sau uită-te la un episod (chiar dacă l-ai mai văzut). Dacă reușești să nu acționezi impulsiv vei fi recompensat cu o stare nouă de claritate și libertate.
  7. Cu cât reziști mai mult impulsurilor din ego, cu atât devii mai conștient de tine și de ce ai de făcut. În cele din urmă impulsurile din ego vor deveni doar senzații discrete, familiare, pe care le vei recunoaște usor, cu un zâmbet interior de recunoștință pentru oportunitatea pe care ți-o oferă conștientizarea lor.

Acum știi ce ai de facut.

Victimizarea și învinovățirea altora nu mai sunt opțiuni pe care sa le poți suporta multă vreme.

Dând o șansă umanității și integrității pe care le posezi nativ în sensibilitatea și conștiința ta – prin refuzul de a valida motivațiile meschine din ego – ai ocazia să descoperi oamenii corecți și calzi din jurul tău, cărora nu le-ai dat o șansă până acum pentru că nu te făceau sa te simți important, și pentru că ei nu se lăsau controlați și folosiți.

Unde sunt oamenii onești și corecți? Alături de alți oameni onești și corecți.
Dacă nu vezi niciunul în jur înseamnă că nu ești unul dintre ei.

Însă introspecția (adică onestitatea față de sine) îți oferă toate șansele la transformarea interioară care îți deschide ochii și sufletul către ei – și implicit către tine însuți.

Notă:
Acest articol este în mare parte produsul discuțiilor cu Cristi Popan despre următoarea sa carte: “Natura Umană: Imaginea de ansamblu”. Voi adăuga un link aici dupa publicarea ei.
Până atunci puteți citi excelenta serie “Dă o șansă reală relațiilor de cuplu“.