Manipularea

2 august 2018 • Vlad Mureșan

Manipularea este forțarea voinței celuilalt cu scopul de a (1) extrage niste beneficii, și (2) pentru a obține un penibil sentiment de importanță și superioritate.

Este lipsă de respect elementar pentru nevoile, spațiul personal, sentimentele și alegerile celorlalți. Manipularea înseamnă exploatarea naivității celor din jur pentru profit și orgoliu.

Poți fi manipulat doar când ai părți din tine pe care fie nu le cunoști, fie nu le-ai acceptat la tine – părți pe care celălalt le vede, iar tu nu.

Practic ești manipulat doar dacă ceilalți te cunosc mai bine decât te cunoști tu.

Devii imposibil de manipulat în momentul în care începi să accepți adevărul despre tine, recunoscând ceea ce faci, ceea ce simți și ceea ce vrei – fără să te judeci.

Judecata de sine este refuzul de a accepta cine ești, ceea ce îți crează un conflict interior ușor de exploatat de către cei inteligenți și cinici (adică lipsiți de integritate).

Vinovăția și rușinea sunt emoțiile care arată că nu înțelegi cine ești și că te definești prin ceea ce cred ceilalți despre tine (imaginea, reputația).

Recunoașterea, acceptarea și asumarea limitelor personale îți rezolvă conflictul interior și implicit te face imposibil de manipulat.

Reprosurile

Ceilalți îți reproșează, adică te judecă ca să vadă cât de asumat ești, adică cât de greu le este să îți inducă rușinea și vinovăția care te fac ușor de controlat.

Dacă încerci să negi, să-ți aperi imaginea, să demonstrezi că nu ești așa cum te judecă, le arăți că ești ușor de controlat.

Ești ușor de controlat pentru că îți pasă mai mult de părerea celuilalt – decât de ceea ce ești cu adevărat.

Ceea ce ești este evident nu prin discurs, argumente, promisiuni sau „dovezi”, ci se vede constant, în alegerile tale pe care le faci pentru tine, indiferent de ce părere au alții.

Când ți se cere să demonstrezi ceva, ți se cere de fapt să-ți demonstrezi obediența.

Reproșurile sunt doar niște metode ieftine de manipulare, prin care ești acuzat în speranța că te vei apăra, ceea ce îi confirmă celuilalt că ești naiv și ții la părerea celorlalți (esti dependent de imagine), ceea ce te face ușor de controlat prin atac la imagine.

Soluția este să îți asumi și recunoști adevărul interior, renunțând să-ți mai aperi imaginea.

Exemplu:

⁃ Dacă nu îți dorești să mergi cu mine în vacanță înseamnă că nu mă iubești! (reproș pentru testarea puterii)
⁃ Ba te iubesc, nu vezi câte fac pentru tine? (justificare care confirmă naivitatea și preocuparea pentru imaginea de om iubitor)
⁃ Dacă m-ai iubi cu adevărat nu m-ai lăsa să merg singur(ă)! (ultimatum care vine din poziția de putere confirmată)

Alternativa ce vine din asumare și luciditate:

⁃ Dacă nu îți dorești să mergi cu mine în vacanță înseamnă că nu mă iubești! (reproș pentru testarea puterii)
⁃ Nici tu nu crezi ce spui. E ridicol să vrei să mergi in vacanță cu cineva care spui că nu te iubește. Faptul că nu poți accepta un refuz și încerci să mă manipulezi mă face să îmi doresc să îmi petrec momentul ăsta fără tine.

Victimizarea

Un om care se victimizează fuge de responsabilitatea pentru propriile alegeri. Practic aceștia sugerează că suferința vine din indiferența celorlalți, evitând responsabilitatea pentru alegerea de a se înconjura de oameni „indiferenți” (oameni care de fapt doar își văd de propria viață).

Astfel pasează responsabilitatea pentru îndeplinirea propriilor nevoi – pe ceilalți.

Ca și în cazul reproșului, prin atitudinea de victimizare îi judecă și învinovățesc pe ceilalți, dar o fac indirect, exploatând imaginea de „salvator” cu care s-au identificat cei care intră în relații cu „victimele”.

Poți să recunoști victimizarea prin tonul tânguitor, drama și atitudinea de copil neajutorat.

Exemplu:

⁃ Nimănui nu îi pasă de mine! (test pentru găsirea celui care s-a identificat cu imaginea de salvator)
⁃ Cum adică, uite cum tot încerc să te ajut dar tu nu faci nimic!
⁃ Dacă chiar ai vrea să mă ajuți nu ai aștepta să mă milogesc de tine și ai face tu când vezi că mă chinui! (pasează responsabilitatea și exploatează dependența de imaginea de „salvator” pentru a obține obediența)

Alternativa:

⁃ Nimănui nu îi pasă de mine! (test pentru găsirea celui care s-a identificat cu imaginea de salvator)
⁃ …
⁃ De ce nu mă ajuți când vezi că nu mă descurc?
⁃ Sunt liber să aleg când și dacă vreau să mă implic. Faptul că nu poți accepta un refuz și încerci să mă manipulezi mă face să îmi doresc să îmi petrec momentul ăsta fără tine.

Amenințările

Un om care te amenință voalat sau direct știe că are putere asupra ta prin dependențele tale. Practic îți spune că îți va retrage beneficiile de care ești dependent (sex, bani, avantaje sociale sau de imagine) dacă nu te supui pretențiilor lui.

Întrebarea care ar trebui să te preocupe este cum de ai ajuns într-o relație cu o persoană care nu are nici o problemă să te șantajeze exploatându-ți slăbiciunile și dependențele.

Alegerea de a te șantaja îți arată foarte clar cine este omul pe care l-ai ALES lângă tine. Inconștiența și naivitatea ta te-au adus în această poziție.

Pe de altă parte șantajul și manipularea nu ți s-au părut problematice, deoarece ți se par normale. Ți se par normale pentru că și tu ai fi dispus să manipulezi dacă situația ar fi inversată. Exact această neconștientizare a propriei lipse de integritate te face incapabil să recunoști lipsa de integritate din ceilalți.

Problema manipulărilor prin amenințări se poate tranșa doar abordându-ți dependențele cu responsabilitate și răbdare.

Orice dependența (financiară, practică, de imagine, sau de superioritate) îți cere să recunoști că nu ești (încă) capabil să ai grijă de tine singur, iar această conștientizare trebuie să te pună pe treabă spre a-ți recâștiga autonomia și independența care îți permite să te îndepărtezi de cei care te folosesc.

Sigur că asta nu e o treabă ușoară, mai ales dacă multă vreme ai ales să te abandonezi în brațele unei persoane pe care o cunoșteai prea puțin, și să te anesteziezi cu iluzii și speranțe de schimbare.

Asumarea responsabilității pentru naivitate îți va oferi treptat soluțiile pentru a ieși din aceasta relație de dependență și a-ți recupera autonomia.

Concluzie

Poți fi manipulat doar când ai ales să relaționezi cu indivizi manipulatori, pentru că inconștient și tu ești dispus să manipulezi, atunci când ai puterea să o faci.

Nu putem relaționa decât cu oameni la nivelul nostru de integritate și maturizare.

Pentru a putea relaționa cu oameni corecți, care nu manipulează, trebuie să devii unul dintre ei. Iar asta înseamnă multe decizii corecte mărunte, de a respecta libertatea de alegere a celorlalți, și renuntarea la drame, victimizări, reproșuri sau pretenții.

Urmându-ți conștiința (făcând ceea ce e corect) poți reveni la integritate (poți deveni un om de încredere).

Iar dacă compania ta înseamnă ceva pentru cei din jur (dincolo de intențiile lor de a te folosi ca pe un obiect) își vor pune problema revenirii la integritate și bun simț pentru a păstra legătura. Dacă nu însemni nimic pentru ei decât beneficiile pentru care te folosesc, atunci vor trece la un individ mai ușor de controlat și folosit.

Desigur că această decizie le aparține, adică nu o poți lua în locul lor.

Tu poți doar să îți iei deciziile tale, să fii TU autentic și corect, dar să te îndepărtezi rapid cât timp vezi manipulări, control și pretenții de stăpân.

Înapoi

  • Ileana spune:

    Faptul ca cineva vrea sa manipuleze, il face un om rau sau poate fi conjunctural?

    • Vlad Mureșan spune:

      Nu contextul sau conjunctura te face „rău” (sau cinic, incorect, lipsit de integritate) – ci alegerea ta de a forța și folosi un om, în loc să-l lași liber să facă ce simte.

      • Vlad Mureșan spune:

        Mai precis: nu evenimentele și contextele de viață ne fac răi sau buni ci felul în care alegem să reacționăm la aceste evenimente.

        • Ileana spune:

          Probabil nu m-am exprimat bine. Daca eu prin comportamentul meu prea serviabil am permis (sau determinat) pe cineva sa ma foloseasca, se poate ca persoana respectiva sa fie de fapt un om bun?

        • Vlad Mureșan spune:

          Asta poți să afli după reacția lui în momentul în care nu te mai lași folosită (când nu te mai compromiți).

          Dacă acceptă refuzul tău, el alege să fie un tip corect. Dacă insistă sau te manipulează atunci alege să fie un tip cinic, ipocrit.

          Totul ține de cum alegem să reacționăm la exprimarea autentică a celor din jur.

  • Ina spune:

    Și dacă, de fapt, nu ești dispus să manipulezi, dar ești un om care a suferit mult și, pentru că știi cât de dureros e, ai o grijă excesivă de a nu-i răni pe ceilalți (inclusiv pe manipulatori)?
    Bine, probabil asta e naivitate. Dar cine poate ști exact ce e în sufletul unui manipulator? Poate o face din rană/neputință…. Și cum poți fi sigur că nu îi mărești rănile, respingându-l?

    • Vlad Mureșan spune:

      Rana manipulatorului este convingerea greșită că poți obține împlinire prin reproșuri, victimizări, amenințări. Când te supui pretențiilor lui îi confirmi ca merge manipularea, adică îi adâncești rana. Dacă chiar îți pasă de el te vei îndepărta până își revine la bun simț, această revenire fiind ceea ce îl ajută cu adevărat – și pe tine la fel. Când îi refuzi pretențiile îl ajuți, nu când îl faci dependent de compromisurile tale.


  • Dă-i un răspuns lui Ileana Anulează răspunsul

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *