Ți-e teamă să fii judecat?

17 mai 2018 • Vlad Mureșan

De ce ti-e teamă de judecata celorlalți

Pe scurt: pentru că îți atacă imaginea (care crezi că te definește), atunci când nu ți-ai acceptat limitele.

Un om judecă ca să se simtă superior față de un alt om sau grup de oameni. Vezi rasismul, sexismul, homofobia, dar și toate celelalte judecăți a căror incorectitudine încă nu am conștientizat-o.

Scopul judecății este deci obținerea unui sentiment superficial (și trecător) de superioritate prin judecarea celorlalți ca fiind inferiori.

Când TU ești judecat, emoția de indignare vine din rănirea imaginii de superioritate morală.

Te doare judecata celorlalți pentru că spune cu voce tare ceea ce intuiești în intimitatea ta despre tine.

Mai concret, te deranjează doar judecățile pe care și tu le ai față de tine.

În fața unei judecăți care știi că nu e adevărată rămâi calm, fără să o iei personal.

Iei personal doar o judecată care (1) știi că este adevărată, dar încerci să o negi sau să o ascunzi, sau (2) nu te cunoști suficient că să știi dacă e adevărată, și te sperie posibilitatea că ea să fie adevărată.

„Stigma” este inferioritatea pe care o simți atunci când nu te cunoști dar te definești prin ceea ce cred alții despre tine.

Pentru că nu conștientizezi că suferința ta vine din atașamentul de o imagine falsă (imaginea de victimă), încerci să-i învinovățești pe cei care te judecă în speranța că îți vei recupera superioritatea morală. Sigur că demersul e în zadar, pentru că cei care te considera inferior nu dau doi bani pe judecata ta.

Pe scurt: Pentru că judecata lor îți atacă imaginea încerci să-ți recuperezi superioritatea contra-atacând.

Singurul mod de a-ți recupera încrederea în tine este să ieși din aceasta luptă (adică să renunți la imaginea de superioritate) recunoscând adevărul limitelor tale din prezent, și asumându-ți responsabilitatea pentru alegerile care te-au adus aici.

Adevărul e că toți suntem oameni, adică toți avem nevoi și drepturi egale.

Când judeci pe cineva, spui că drepturile și nevoile tale sunt mai importante decât ale altora. Asta este incorect.

Dacă ești judecat, să contra-ataci este o renunțare la demnitate și integritate – devii la fel de incorect ca și cel care te atacă. Retrage-te din lupta pentru imagine și lasă acțiunile tale să vorbească de la sine.

Preocupă-te cu alegerile tale, adică cu ceea ce ești, nu cu ceea ce vrei să pari.

Dacă te deranjează că ești judecat (pentru orice lucru) – lucrează să schimbi acel lucru … sau asumă-ți lipsa de putere în a schimba asta la tine, și mergi mai departe acceptând această limită.

Nu trebuie sa faci nimic dincolo de ceea ce poți și ceea ce vrei să faci.
Recunoaște că nu poți sau nu vrei.

Dacă insiști pe distincția dintre nu pot și nu vreau – lucrezi la imagine. Amândouă sunt expresia aceluiași adevăr care se cere recunoscut și acceptat.

Nu ai nimic de demonstrat.

Recunoaște adevărul și mergi mai departe.

Înapoi

  • Lacramioara spune:

    Buna ziua!
    Multumesc pentru claritate! Puteti sa creionati hatisul unei dependente mentale exprimate printr- o nevoie emotionala sau fizica care functioneaza ca un ceas. De exemplu, la ora, sau de la orele, simt sa fac asta, si de nu fac, ma simt fara stare, inconfortabil, nelinistita, fara chef sa- mi implinesc atributiile.
    Numai bine!


  • Adaugă comentariul tău

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *