Ești sigur că vrei să fii special?

Ești sigură că vrei să fii specială?

Ca să nu o mai lungesc: nevoia ta de a fi special/specială este motivul pentru care relațiile tale eșuează în conflict, gelozii și despărțiri pline de resentimente.

Convingerea că ceva/cineva trebuie să fie special, superior, ca să merite apreciere, validare, grijă, iubire, este cea mai toxică și nesănătoasă atitudine față de viață.

Este de asemenea și cea mai comună convingere.

(E puțin ironic cum dorința de a fi special te face comun și nespecial, dar asta e altă discuție.)

Ideea e că cu toții suntem mânați în viață de dorința de a deveni cineva, de a fi deosebiți, superiori, speciali.

Oare de ce?

Vrem drepturi speciale, statut special, privilegii și avantaje.

Este asta corect?

Ne învățăm copiii că trebuie să ne câștige aprecierea, grija și iubirea prin faptul că îi depășesc pe ceilalți în tot felul de competiții și jocuri lipsite de importanță.

Îi învățăm că rolul lor este „să ne facă mândri” prin aprecierea pe care le-o oferim doar când ne sporesc imaginea de părinți speciali.

Și desigur, că merită disprețul nostru când ne fac „de rușine” pentru că sunt diferiți, mai puțin dotați, sau nu se mișcă destul de repede pentru a ne îndeplini ambițiile de glorie socială.

Vi se pare familiar?

Toată această goană după superioritate ne epuizează, ne învrăjbește, și după scurte momente de plăcere superficială când ne este validat „statutul special”, cădem din nou în apatie, singurătate și lipsă de sens.

De ce nu poate această nevoie de a fi special, să ne fie satisfăcută definitiv?

De ce nu este niciodată destul?

„Golul interior”, „sentimentul de insuficiență” „senzația de inadecvare” – la ce se referă toate aceste concepte?

De ce consideri că nu ești suficient/suficientă în acest moment?

Ce anume lipsește?

Și orice răspuns îți vine în minte, ești sigură că asta o să te satisfacă definitiv?

Ce nevoie încerci să satisfaci?

Dorința de a fi special, nu-i așa?

De unde știi că ești special, sau dimpotrivă, deficient?

De la ALȚI oameni.

Este o etichetă ce ți se atribuie DIN EXTERIOR.

Cum poate ceva exterior să te definească?

Nu poate.

Ceea ce te definește cu adevărat se află în interior.

Ceea ce te definește în interiorul tău este:

1. Pacea (întotdeauna prezentă)

2. Nevoi bazale care generează obiective

3. Acțiuni, alegeri

Nevoile sunt naturale (hrană, intimitate, încredere) și artificiale sau condiționate (superioritate, control).

Când vrei să controlezi (forțezi) îți rănești nevoia de încredere (nu mai ești demn de încrederea ta, sau a celorlalți).

Când vrei să fii superior, special, îți rănești nevoia de intimitate (cooperarea, conexiunea, poate apărea doar de la egal la egal).

Ai fost condiționat să te definești prin superioritate, să te vezi ca special, ca să îți justifici forțarea și controlul asupra celorlalți.

Pacea interioară este consecința renunțării la aceste obiective artificiale, conștientizând că îți sabotează satisfacerea nevoilor naturale (intimitate, încredere).

Nu e necesar să fii special, și nu ești defect.

Ești un om ca oricare altul.

Până nu faci pace cu tine nu vei avea relații satisfăcătoare.

Iar pentru a te împăca trebuie să rezolvi conflictul interior dintre nevoile naturale și nevoile condiționate, adică să alegi la care ești dispus să renunți.

Această alegere te definește în interior, și se oglindește în calitatea relațiilor tale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.