De ce ne pedepsim?

Autoflagelarea sau pedepsirea sinelui vine dintr-o vinovăție resimțită sub forma unei datorii care poate fi plătită doar prin suferință.

Atunci când ne identificăm cu imaginea de sine, ne atașăm identitatea (sinele) de imagini mentale pe care le numim obiective, “vise”, standarde sau valori, iar din momentul în care considerăm că ele ne definesc identitatea, vom privi și judeca prin prisma lor orice vedem, atât în jur cât și în interior.

Astfel, o situație care în sine este neutră, atunci când este privită prin imaginea de sine, primește valențe pozitive și negative în funcție de măsura în care ne confirmă aceste vise de care ne-am atașat identitatea.

Astfel se crează “lipsa” sau diferența dintre imagine, așteptări – și realitatea observată.

Așa cum în natură, în realitate, există doar numere pozitive (numerele naturale), numerele negative există doar ca imagine în mintea umană, ele sunt doar imaginate.

Pe masă nu pot exista “minus 3 mere”, însă dacă mă așteptam (mi-am imaginat) că o să găsesc 5 mere – și văd doar două, voi concluziona judecând prin prisma așteptărilor mele că “lipsesc 3 mere” din cele 5 care nu au existat niciodată.

În realitate nu lipsește nimic.
Lipsa, sau lucrurile “pe minus” există doar în imaginație.
Universul și realitatea este exact așa cum trebuie să fie, în orice moment și în orice situație.

Astfel când ne simțim vinovați ne considerăm datori pentru că nu ne-am îndeplinit promisiunile și așteptările iluzorii.

Le numesc iluzorii pentru simplul motiv că nu s-au întâmplat în realitate.

Când îi judecăm pe ceilalți ca fiind vinovați îi privim prin prisma așteptărilor noastre și le creem datoria scăzând din iluziile noastre – realitatea – încât ne dă cu minus.

Pare că lipsește “ceva”.
Însă lipsa este doar imaginată, numerele negative nu sunt naturale, și așteptările noastre au fost, iată, complet iluzorii.

De ce ne pedepsim și de ce îi pedepsim pe ceilalți?
Pentru că plătind cu suferința noastră sau a celorlalți ne acoperim “datoria” (imaginată) și ne putem păstra (printr-o logică dementă) iluziile despre realitate.

Prin autoflagelare sau pedepsirea celorlalți ne plătim prețul păstrării iluziilor despre sine și viață.

Desigur că realitatea nu a fost niciodată afectată de această tranzacție, și așteptările rămân iluzorii.

Din acest motiv doar recunoașterea adevărului despre sine și viață, renunțând la imagine, așteptări si promisiuni iluzorii este singurul mod în care te poți elibera definitiv de vinovăție.

Deloc coincidental acesta este și singurul mod în care poți crea o schimbare în realitate, nu doar în imaginație. Despre schimbarea reală poți citi aici.

Altfel vei plăti un preț tot mai mai mare în suferință, pentru a-ți păstra iluziile preferate ce vor fi tot mai dificil de protejat împotriva realității inevitabile, care a fost întotdeauna complet evidentă în experiența prezentului.

Dacă vrei să vezi cum se aplică această perspectivă la situația ta,
Programează o ședință