Relația cu prezentul

Relația ta cu prezentul este relația ta cu tine.

Când ești una cu prezentul, ești una cu tine.

Dacă îți orientezi atenția către starea ta, poți să observi ce te împiedică să fii prezent, ce te împiedică să fii tu însuți.

Dacă te simți tensionat înseamnă că inconștient opui rezistență situației din prezent. Ceea ce se întâmplă acum te frustrează, mai precis frustrează așteptările tale legate de ceea ce crezi că ar trebui să se întâmple. (Sigur că ceea ce chiar trebuie să se întâmple este exact ceea ce se întâmplă acum.)

Cu cât te agăți mai puternic de așteptările tale, cu atât îți prelungești suferința.

Cu cât îți creezi o identitate din acele convingeri cu atât ești într-un conflict mai puternic cu ceea ce este, cu prezentul și cu tine însuți.

Pacea interioară vine din acceptarea condițiilor din prezent. După ce ai acceptat complet condițiile interioare și exterioare poți eventual acționa (dacă mai este necesar), însă e o acțiune ce decurge ușor și firesc din acceptarea situatiei în care te afli.

Dacă te simți agitat înseamnă că fugi de prezent. Ceea ce te sperie este necunoscutul – pentru că ai investit identitate în iluzia controlului (te-ai crezut puternic și stăpân pe lucruri care sunt înafara controlului tău). Recunoașterea propriilor limite și împăcarea cu slăbiciunile personale e calea către seninătate în fața necunoscutului (adică în fața vieții).

Dacă te simți rănit înseamnă că te-ai atașat de niște convingeri (adică crezi în mod eronat că ceea ce se întâmplă e personal, despre tine) convingeri pe care prezentul ți le demonstrează ca fiind false. Cel mai probabil ceea ce se întâmplă nu are nicio legătură cu tine. (Sau mai precis, te-ai definit prin părerea altora despre tine, iar asta nu are nicio legătură cu cine ești tu în interior). Asumă-ți responsabilitatea pentru naivitate sau superficialitate și nu mai opune rezistență adevărului evident în prezent.

Relația ta cu prezentul este relația ta cu tine.