Oricare ființă umană are, în realitate, o valoare complet egală cu fiecare altă ființă umană, indiferent de trăsături, alegeri și contribuție.
Ceea ce poate fi valorizat sau judecat din prisma unui obiectiv este munca sau acțiunile individului, însă valoarea ființei umane este stabilită la naștere și nu poate fi schimbată.
Dar pentru că ne atașăm identitatea de așteptările noastre imaginate, vom proiecta măsura în care ele se îndeplinesc (sau diferența dintre așteptări sau realitate) sub forma judecării ființei: “Ești rău pentru că mă rănești”.
În realitate ceea ce este rănit sunt așteptările, iar ceea ce rănește este realitatea sau adevărul.
Însă mecanismul proiecției, cunoscut popular ca victimizare sau “dramă”, mută greșeala din locul în care s-a produs – mintea umană – în singurul loc care nu poate greși niciodată: realitatea.
Astfel realitatea sau universul “greșește” pentru că nu îmi dă ceea ce mi-am închipuit că o să primesc.
Desigur că așteptările sunt greșite și mintea “datorează” recunoașterea adevărului, nu realitatea datorează confirmarea iluziilor.
Această simplă inversiune este modul în care identitatea atașată de iluzii poate să își păstreze iluziile, într-o realitate care nu poate fi evitată – pentru că trăim în ea cu toții.
“Valoarea” unei ființe devine astfel măsura în care acea ființă ne confirmă iluziile preferate:
În absența acestor iluzii toți oamenii sunt percepuți corect, adică așa cum au fost dintotdeauna: complet egali și complet liberi, chiar și dacă ei trăiesc în confuzie și se cred superiori/inferiori sau puternici/slabi.
Singura putere reală e puterea interioară adică libertatea de exprimare autentică – care nu poate exista decât în mod egal pentru toti.
Libertatea ta depinde de libertatea celorlalți – pentru ca e aceiași libertate.
Ca să te poți elibera de iluziile cauzatoare de suferință trebuie să îi eliberezi și pe ceilalți de orice datorie de a-ți confirma aceste iluzii.
Dacă vrei să vezi cum se aplică această perspectivă la situația ta,
Programează o ședință
Și totuși….de ce mintea umană funcționează în acest fel
Din inconștiență, ignoranță.
De ce credem în Moș Crăciun?
Pentru că asta ni s-a spus din partea celor în care aveam încredere.
Însă când ne maturizăm putem să vedem că era doar o joacă/manipulare, nimic real.
La fel e si în cazul competiției pentru superioritate și control.