Relații de compromis – relații autentice

5 februarie 2024 • Vlad Mureșan

Tot ce facem din momentul în care ne dorim o relație formală este să distrugem naturalețea, sinceritatea si libertatea de exprimare autentică.

Dacă oficializarea relației înseamnă a formaliza interacțiunea în cuplu prin angajamente (reguli), compromisuri (obligații) și planuri de viitor (obiective de imagine) atunci tot ce era oferit autentic (sincer, natural și gratuit) este înlocuit de datorii, tranzacții și artificialitate.

Decizia de a deține și controla este responsabilă de moartea încrederii și pasiunii în cuplu.

Exprimarea autentică, naturală, gratuită, există numai în condiții de libertate, prietenie, încredere, sinceritate.

Încrederea o demonstrezi prin renunțarea la pretenții, acuzații, manipulare, control, victimizare. Într-un cuvânt: maturizare.

Relaționarea imatură, inconștientă, posesivă, nu are nicio șansă pe termen lung, indiferent de calitățile partenerilor, atunci când evităm maturizarea prin oficializarea unei relații care sperăm să ne ofere ce nu știm să ne oferim singuri. Și oricine acceptă o relație de compromis o face tot din frica de a rămâne singur responsabil de propria viață – sau pentru că a refuzat să învețe să se îngrijească singur.

Decizia semi conștientă de a ne ascunde, proteja imaturitatea este demonstrată prin încercarea de a controla un partener de care am devenit dependenți. Dependența unui adult este imaturitatea, sau refuzul de a ne asuma responsabilitatea pentru propria viață, iar o relație de compromis, în care ne pasăm responsabilitățile pe partener (cu prețul propriei libertăți de exprimare autentică) devine singurul tip de relație la care putem avea acces.

Însă în momentul în care ne asumăm conștient procesul de maturizare (mai am de învățat), sau responsabilitatea pentru suferință (dacă eu sufăr eu am așteptări greșite), sau libertatea de alegere (eu aleg ce mi se întâmplă acum) – relațiile autentice devin o posibilitate.

O relație autentică pune sinceritatea și libertatea pe primul loc, în defavoarea controlului, a obligațiilor și a teatralității. A renunța la formalisme, compromisuri și falsitate ne permite să ne cunoaștem așa cum suntem în realitate, dincolo de imagine, roluri și aparențe. Aceasta este adevărata intimitate care este distrusă prin formalisme, control și compromis.

Alegem să ne compromitem intimitatea pentru iluzia infantilă a posesiei partenerului – ceea ce îl reduce la un obiect folosit pentru îndeplinirea unei funcții.

Iar când inevitabil ne plictisim de artificialitatea unei relații formale (de formă) încercăm să ne distragem de la lipsa de sens (interacțiune autentică, intimitate) prin proiecte cu care să ne decorăm imaginea socială.

Desigur că fiecare este liber să facă ceea ce crede că îl ajută, dar dacă simți că trăiești o minciună, poate e momentul să recunoști adevărul.

“Dar cum crești copii în astfel de relații?”
Mult mai armonios. Copiii se bucură și se relaxează când văd că părinții lor își respectă libertatea și comunică autentic, chiar dacă interacționează mai rar.
Calitate nu cantitate.

“Faci totul să sune foarte simplu.”
Sinceritatea și libertatea sunt simple pentru că sunt naturale. Infinit de complicat este să minți și să controlezi – fără să fi prins.

“Și care ar fi primul pas?”
Să recunoști că tot ce ai făcut și ai vrut până acum în relații a fost complet greșit. Fără această recunoaștere nu poți vedea pasul următor.

Programează o ședință
Înapoi

Adaugă comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *